Aproape 41% dintre români locuiesc în locuințe supraaglomerate în 2024

Eurostat: Aproape 41% dintre români au locuit în locuințe supraaglomerate în 2024
Potrivit datelor furnizate anul trecut de Eurostat, biroul european de statistică, aproximativ 40,7% dintre românii din țară au trăit în locuințe supraaglomerate în 2024. Acest procent situează România printre cele cinci state membre UE cu cea mai ridicată rată a supraaglomerării, alături de Letonia (39,3%), Bulgaria (33,8%), Polonia (33,7%) și Croația (31,7%).
Situația supraaglomerării în România și în UE
Supraaglomerarea locuințelor este definită de Eurostat prin procentul populației care trăiește în gospodării unde numărul camerelor disponibile este insuficient raportat la dimensiunea familiei, compoziția acesteia și vârsta membrilor săi. Această măsură evaluează astfel gradul în care spațiul locativ satisface nevoile unei familii.
La nivelul întregii Uniuni Europene, în 2024, 16,9% din populație locuia în astfel de condiții, în scădere ușoară față de 18,1% în 2014. Această tendință arată o îmbunătățire generală, dar diferențele între statele membre persistă.
Pe de altă parte, cele mai mici rate ale supraaglomerării au fost înregistrate în Cipru (2,4%), Malta (4,4%) și Țările de Jos (4,6%), țări cu un nivel mai ridicat de trai și politici de locuire eficiente.
Context social și implicații
Raportul Eurostat evidențiază astfel probleme majore în ceea ce privește condițiile locative din România. Faptul că aproape patru din zece persoane trăiesc în spații supraaglomerate poate reflecta atât nivelul economic, cât și deficiențele în domeniul infrastructurii locative.
Supraaglomerarea poate avea multiple efecte negative: de la impactul asupra sănătății mintale și fizice, la dificultăți în accesul la educație și dezvoltare personală, mai ales în rândul copiilor și tinerilor. De asemenea, aceste condiții pot agrava inegalitățile sociale și riscul de marginalizare.
Comparativ cu alte state membre UE
În comparație cu România, țările din Europa de Vest și sudică beneficiază de o infrastructură locativă mai bine dezvoltată, ceea ce explică diferențele considerabile în ratele supraaglomerării. Această diferență accentuează nevoia unor politici coerente și investiții substanțiale în domeniul locativ pentru a îmbunătăți condițiile de trai.
Concluzii și perspective
Datele Eurostat din 2024 duc în prim-plan o problemă structurală profundă în România, care necesită intervenții rapide și eficiente din partea autorităților centrale și locale. Reducerea supraaglomerării nu doar că îmbunătățește calitatea vieții, dar contribuie la sănătatea și bunăstarea generală a populației.
Pentru a aborda această provocare, este nevoie de strategii integrate care să includă construcția de locuințe accesibile, modernizarea celor existente și politici sociale care să susțină familiile vulnerabile. Numai printr-un efort susținut poate fi atinsă o reducere substanțială a numărului de persoane afectate de supraaglomerare în următorii ani.
Pentru mai multe informații, puteți contacta Simona la simona@romania-insider.com
Foto sursă: Vlad Ispas/Dreamstime.com













