La sfârșitul lunii august 2025, peste 136.000 de cetățeni din afara Uniunii Europene dețineau permise de ședere pentru angajare în România, arată un studiu realizat de Consiliul Economic și Social. Cei mai mulți dintre aceștia provin din țări precum Nepal, Sri Lanka, Turcia, Moldova și India. Mai mult, două treimi dintre imigranți sunt concentrați în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj.

România, destinație atractivă după pandemie

După izbucnirea pandemiei, companiile românești s-au orientat către Asia de Sud-Est pentru a compensa deficitul de forță de muncă. Procesul relativ accesibil de obținere a vizelor și permiselor de muncă în România, în comparație cu țările vest-europene, a transformat rapid țara noastră într-o poartă preferată pentru imigranții care caută o soluție pe termen mediu sau inițială.

Conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări, situația la 31 august 2025 este următoarea:

• Nepali: 45.802 persoane
• Sri Lanka: 22.559
• Turcia: 18.150
• Moldova: 15.714
• India: 12.995
• Bangladesh: 8.449
• China: 8.272
• Siria: 7.222
• Egipt: 5.471
• Pakistan: 4.522

Această statistică evidențiază profilul variat al migranților non-UE care activează în țara noastră.

Scopuri pentru care se emit permisele de ședere

Preponderent, permisele de ședere sunt emise pentru scopuri legate de angajare, acestea reprezentând 64% din total. Restul se împart astfel: 16% pentru reunificare familială, 9% pentru studii, 9% pentru rezidență permanentă, 2% pentru protecție internațională și 1% pentru alte scopuri.

Majoritatea migranților (aproximativ 93%) au vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani, ceea ce indică un potențial ridicat de participare pe piața muncii și sugerează o motivație economică importantă. În această categorie sunt incluși și studenți, precum și cetățeni ucraineni care beneficiază de protecție temporară.

Dezechilibru de gen în rândul imigranților

Din punct de vedere al genului, populația migratoare este preponderent masculină: circa 75% bărbați față de 25% femei, făcând această comunitate una dintre cele mai masculin reprezentate din Europa. Studiul notează că această distribuție reflectă modelele tradiționale ale migrației de muncă, unde bărbații sunt majoritari în sectoare ca construcțiile, producția și agricultura. Totuși, femeile sunt tot mai des întâlnite în domeniile ospitalității, sănătății și muncii casnice, unde cererea pentru forța de muncă feminină este ridicată, inclusiv pentru poziții calificate.

Creșteri spectaculoase în angajarea imigranților non-UE

Cel mai vizibil fenomen îl reprezintă creșterea numărului angajaților non-UE în construcții, sector în care numărul acestora a crescut de la 9.853 în 2019 la 41.518 în 2025, aproape de patru ori mai mult (321%).

Industria producătoare a înregistrat un avans de 258%, de la 10.815 la 38.700 de angajați, iar comerțul a crescut cu 155%, ajungând la 25.965 de muncitori non-UE.

În sectorul serviciilor, ospitalitatea a cunoscut o creștere impresionantă de 371%, iar serviciile administrative și de suport au explodat cu 728%, atingând un nivel de 18.669 angajați. Raportul subliniază că muncitorii non-UE au devenit elemente structurale importante în aceste domenii, acoperind deficitul generat de mobilitatea ridicată a personalului local.

Probleme structurale în procesul de angajare a imigranților

Analiza indică câteva obstacole majore. În primul rând, permisul de muncă este emis nominal, legat de un singur angajator, ceea ce restricționează mobilitatea profesională și limitează capacitatea lucrătorilor de a reacționa în fața abuzurilor sau a condițiilor nepotrivite.

Un alt aspect important este datoria asociată cu procesul de recrutare. Taxele nelegitime percepute de agențiile de recrutare, alături de costurile de călătorie, pot crea o dependență economică față de angajator, amplificând astfel riscul de exploatare și abuz.

Obstacolul lingvistic și lipsa de informare sunt, de asemenea, esențiale pentru înțelegerea situației. Studiile arată că majoritatea lucrătorilor din Nepal, Sri Lanka și Turcia ocupă posturi cu calificare redusă, fapt care limitează mobilitatea lor profesională și protecția legală.

În ultimele luni, s-a observat o creștere a discursului de ură îndreptat împotriva migranților și refugiaților, un fenomen îngrijorător care agravează integrarea socială.

Pe măsură ce România continuă să se dezvolte ca destinație preferată pentru lucrătorii non-UE, gestionarea acestor provocări va fi esențială pentru asigurarea unui mediu de muncă echitabil și pentru protejarea drepturilor acestor angajați valoroși.

Foto: Cateyeperspective | Dreamstime.com