Nu toți trecem la fel prin sezonul de viroze: unii scapă cu câteva strănuturi, alții ajung la crize de respirație sau complicații serioase. Un studiu recent arată că „locul zero” al diferențelor este chiar nasul și felul în care celulele nazale reacționează la virusuri.

Cum poate același virus să dea forme ușoare sau foarte grave

Rinovirusul, „vedeta” răcelilor de sezon

Cercetătorii de la Universitatea Yale au analizat modul în care acționează rinovirusul – agentul infecțios care provoacă cea mai mare parte a răcelilor obișnuite. În timp ce la majoritatea oamenilor el produce doar disconfort ușor (nas înfundat, strănut, stare de rău), la persoanele cu astm poate declanșa crize severe de respirație și chiar necesitatea internării.

În Craiova și în toată Oltenia, unde în sezonul rece camerele de gardă se aglomerează cu pacienți cu viroze, acest tip de virus este extrem de frecvent, inclusiv la copii și la persoanele cu boli respiratorii cronice.

Ce au descoperit cercetătorii: ritmul „alarmei” din nas

Echipa de la Yale a pornit de la o întrebare simplă: dacă virusul este același, de ce reacția organismului diferă atât de mult de la o persoană la alta?

Răspunsul găsit în laborator: nu doar virusul contează, ci și cât de repede pornește sistemul nostru natural de alarmă – răspunsul interferonic.

Rolul interferonului: apărarea „de primă linie”

Când sistemul reacționează repede

Interferonii sunt proteine produse de celulele infectate care pun frână multiplicării virusului. În experiment, cercetătorii au folosit celule recoltate din interiorul nasului unor adulți sănătoși, pe care le-au crescut în laborator până au format un țesut asemănător mucoasei nazale. Apoi au expus acest țesut la rinovirus.

Când răspunsul cu interferon a fost rapid și eficient:

• doar o mică parte din celulele nazale a fost infectată (sub câteva procente);
• virusul nu a apucat să se răspândească masiv;
• simptomele ar corespunde, în viața reală, unei răceli ușoare sau chiar fără manifestări evidente.

Când alarma pornește prea târziu

În situațiile în care producția de interferon a fost întârziată sau blocată:

• o proporție mult mai mare de celule (în jur de o treime) a ajuns să fie infectată;
• organismul a reacționat cu inflamație puternică și secreții abundente de mucus;
• clinic, acest tablou se traduce prin răceli „urâte”: nas care curge continuu, respirație grea, tuse intensă, agravarea astmului sau a altor boli respiratorii.

Pe scurt, aceeași tulpină de virus poate genera două povești complet diferite în funcție de viteza și forța acestui răspuns interferonic.

De ce unii oameni sunt mai vulnerabili decât alții

Factorii care pot „slăbi” apărarea nazală

Studiul indică mai multe posibile explicații pentru un răspuns interferonic mai slab la anumite persoane:

• moștenirea genetică – unele variante genetice pot influența modul în care celulele pornesc acest tip de reacție;
• prezența altor bacterii sau microbi în căile respiratorii – echilibrul microbiomului respirator poate modula inflamația;
• boli cronice (cum este astmul sau alte afecțiuni pulmonare) care schimbă deja „terenul” din bronhii și nas;
• lipsa contactului anterior cu virusuri similare, ceea ce înseamnă o lipsă de „antrenament” a sistemului imun.

Aceste diferențe nu se întâlnesc doar la răcelile obișnuite. Cercetătorii subliniază că reacții foarte variabile se văd și în gripă, în infecțiile cu virus sincițial respirator sau în infecțiile cu coronavirusuri.

Ce înseamnă toate acestea pentru pacienți – inclusiv în Craiova

De la tratamente „anti-virus” la tratamente „pro-mucoasă sănătoasă”

Rezultatele obținute în laborator deschid calea către o altă abordare a tratamentelor pentru viroze respiratorii. În loc să ne concentrăm exclusiv pe combaterea virusului, o parte a cercetărilor viitoare ar putea urmări:

• medicamente care stimulează mai devreme răspunsul interferonic;
• terapii care reduc inflamația excesivă și producția de mucus;
• protejarea și menținerea sănătoasă a mucoasei nazale, „poarta de intrare” pentru virusuri.

Pentru craioveni, asta ar însemna, în timp, tratamente mai bine adaptate celor cu astm, copiilor frecvent răciți sau persoanelor cu episoade repetate de bronșite în sezonul rece.

De ce merită să acordăm atenție simptomelor din nas

Chiar dacă studiul este încă la nivel experimental (pe celule cultivate în laborator, nu direct pe pacienți), mesajul pentru publicul larg este clar: sănătatea căilor respiratorii începe din nas. Un nas iritat cronic, expus constant la fum de țigară, praf sau aer foarte rece, poate reacționa mai greu la o infecție virală.

Medicii din Craiova atrag, de regulă, atenția în sezonul rece asupra câtorva măsuri simple, dar utile:

• aerisirea regulată a locuinței, chiar și atunci când e frig;
• hidratare suficientă, pentru a menține mucoasele umede;
• evitarea fumatului și a spațiilor închise, pline de fum;
• prezentarea la medic la primele semne de agravare a respirației, mai ales la copiii mici și la bolnavii cu astm sau BPOC.

Concluzie: nasul, „barometrul” personal al virozelor

Același virus poate trece aproape neobservat la o persoană și poate trimite alta la Urgență. Studiul realizat de cercetătorii de la Yale arată că diferența pornește din felul în care celulele din nas pornesc alarma imună pe bază de interferon.

Pentru noi, cei care trecem prin fiecare sezon de viroze la Craiova, mesajul principal este simplu: grija pentru sănătatea căilor respiratorii superioare – începând cu nasul – nu este un detaliu, ci poate face diferența dintre „am fost un pic răcit” și „m-a trântit o simplă răceală”.