Anii de Formare în Atena

Când Nana Mouskouri avea doar trei ani, familia ei s-a mutat în Atena. Tatăl ei, unul dintre proiecționiști, s-a implicat activ în rezistența împotriva ocupației naziste și, ulterior, în conflictul civil. Tânăra artistă a început să își dezvolte talentul vocal, fiind profund influențată de muzica jazz, ascultând artiști de renume precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald și Billie Holiday, dar și interpreți emblematici din Franța, ca Edith Piaf.

În 1950, a fost acceptată la Conservatorul din Atena, concentrându-se pe muzica clasică, în special operă. Totuși, în 1957, s-a descoperit că își petrecea serile cântând într-un grup de jazz, interpretând piese din repertoriul Ellei Fitzgerald, ceea ce a dus la o suspendare temporară din cadrul Conservatorului.

În anul următor, a avut ocazia să-l cunoască pe compozitorul grec Manos Hadjidakis, care a devenit mentorul ei în muzica populară, apreciată de publicul larg. Atunci a înregistrat un disc conținând patru dintre compozițiile sale. În anul următor, Nana a participat la Festivalul Cântecului Grec, unde a interpretat piesa „Kapou Iparki Agapi Mou” (versuri de Nikos Gatsos) și a câștigat locul întâi. La ediția din 1960 a aceleași competiții, a prezentat compozițiile „Timoria” și „Kiparissaki”, care au avut, de asemenea, un mare succes.

Debutul pe Scena Internațională

Astfel, cariera ei internațională a început să prospere. Prima apariție pe scena internațională a avut loc la Festivalul Cântecului Mediteranean din Barcelona, unde piesa „Xypna Agapi Mou” a câștigat premiul I. Acest succes i-a atras atenția unor case internaționale de discuri, inclusiv rețeaua „Philips-Fontana” din Paris, care s-au arătat interesate de muzica Nanei Mouskouri.

Ano 1961 a fost crucial, când a contribuit la coloana sonoră a unui documentar german despre Grecia, interpretând melodia „Weissen Rosen aus Athen”, o adaptare a unui cântec scris de Hadjidakis. Această melodie a devenit un mare hit, fiind vândută în peste un milion de exemplare în Germania și tradusă în mai multe limbi. În 1962, a avut ocazia de a lucra cu renumitul producător Quincy Jones, călătorind la New York pentru a înregistra albumul „The Girl from Greece Sings”. A câștigat rapid popularitate în Marea Britanie cu piesa „My Colouring Book”.

În 1963, Nana s-a stabilit definitiv la Paris, unde a înregistrat un album în limba greacă. De asemenea, a interpretat „À Force de Prier”, melodie care a contribuit la ascensiunea ei pe plan internațional, ajutând-o să câștige „Grand Prix du Disque” în Franța. Contribuțiile sale au fost remarcate de compozitorul Michel Legrand, care i-a oferit două melodii de succes pentru filmele „Les parapluies de Cherbourg” (1964) și „L’enfant au Tambour” (1965).

În 1965, Nana a realizat un album în limba engleză intitulat „Nana Sings” în S.U.A., având-o ca mentor pe Harry Belafonte, care a inclus-o în turneul său din 1966, rezultând astfel la albumul live „An Evening with Belafonte/Mouskouri”.

Continuarea Succesiunii Muzicale

Un an mai târziu, în Franța, a fost lansat albumul „Le Jour Où la Colombe”, care a inclus piese de referință precum „Au Coeur de Septembre” și „Adieu, Angélina”. De asemenea, a susținut un concert la celebra „Olympia” din Paris, interpretând versiunea melodiei cubaneze „Guantanamera”, precum și piese din repertoriul pop francez și folclorul grecesc. În anul următor, a revenit pe scena britanică, având un show de varietăți numit „Nana and Guests” și a realizat primul LP în engleză, „Over&Over”.

În Franța, noi albume au fost lansate, având un impact imens, printre care „Comme un Soleil” și „Une Voix qui Viens du Coeur”. De asemenea, în colaborare cu Serge Lama, Nana a realizat o reinterpretare REMARCABILĂ a operei „Carmen” de Georges Bizet, având un impact considerabil. Albumul din 1975, „Sieben Schwarze Rosen”, a avut un succes semnificativ în Germania, iar cel în limba engleză, „Book of Songs”, s-a vândut în milioane de exemplare la nivel global.

În anii '80 și '90, Nana a continuat să lanseze albume cu o influență considerabilă, inclusiv „Je Chante Avec Toi” (1981), „Only Love” (1986) și „The Best of Nana Mouskouri” (1991).

Distincții și Gânduri Reflecție

De-a lungul carierei sale, Nana Mouskouri a fost onorată cu nenumărate premii și distincții, printre care titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Universității McGill din Canada și „Echo Music Prize” oferit de Deutsche Phono Akademie.

În încheierea acestui articol, doresc să împărtășesc câteva dintre reflecțiile profunde ale Nanei Mouskouri:

• “Consider că, pentru a aprecia fericirea, trebuie mai întâi să trăiești tristețea.”

• “Când cântam, întotdeauna mă acceptau.”

• “Îmi plac lucrurile simple, deoarece sunt o persoană simplă.”

• “Cântecele mele sunt menite să transmită iubirea.”

• “Când îți dorești cu adevărat ceva, găsești întotdeauna timp pentru acel lucru.”

• “Întotdeauna am căutat să privesc prin ochii copiilor, considerând că avem responsabilitatea de a le asigura un viitor mai bun.”

• “A arăta bine este frumos, dar cel mai important este să fii autentic.”

• “Căderea zidului Berlinului a fost o sărbătoare pentru toți; un moment istoric memorabil.”

• “O amintire deosebită a fost când am cântat la Opera House din Sydney, un loc simbolic pentru mine.”

• “Când mă simt tristă sau speriată, îmi găsesc liniștea cântând, un mod de a-mi exprima emoțiile.”

Doresc să menționez o amintire plăcută din perioada în care am fost Ambasador al României în Arabia Saudită. Un bun prieten din Grecia m-a invitat frecvent, iar de fiecare dată ne oferea CD-uri cu melodii ale Nanei Mouskouri, ceea ce mi-a consolidat aprecierea față de muzica sa.

Autor:
Dan Mihai Bârliba