O pictură rupestră veche de aproape 68.000 de ani, identificată recent în Indonezia, îi obligă pe cercetători să reevalueze momentul în care oamenii au început să gândească simbolic și să creeze artă. Descoperirea vine din insula Sulawesi și schimbă accentul de pe Europa, considerată mult timp „leagănul” artei preistorice.

O mână transformată în gheară, pe o stâncă din Sulawesi

Ce au găsit cercetătorii

Într-o peșteră de pe insula Sulawesi, în Indonezia, o echipă de arheologi a identificat ceea ce este, în prezent, cea mai veche pictură rupestră datată cu metode moderne:

• un contur de mână realizat cu pigment roșu,
• cu degetele modificate intenționat, alungite și îngustate, pentru a semăna cu o gheară.

Analizele de datare indică o vârstă minimă de aproximativ 67.800 de ani, ceea ce o plasează înaintea tuturor celorlalte lucrări de artă rupestră cunoscute până acum.

De ce e atât de importantă această mână

Nu este doar un contur de mână „șablon”, cum au mai fost descoperite. Forma de gheară sugerează că autorul nu și-a reprezentat pur și simplu palma, ci a creat un simbol, o imagine cu semnificație, nu doar o amprentă.

Pentru antropologi, acest detaliu este esențial: el arată că oamenii din acea vreme aveau deja capacitatea de a imagina, de a stiliza și de a comunica idei abstracte prin desene – adică un mod de gândire apropiat de cel modern.

Un nou record mondial, peste arta rupestră din Europa

Până la această descoperire, recordul pentru cea mai veche pictură rupestră era deținut de un șablon roșu de mână din peștera Maltravieso, în Spania, datat la cel puțin 66.700 de ani. Datarea respectivă a fost însă intens dezbătută în rândul specialiștilor.

Pictura din Sulawesi este nu doar mai veche cu aproximativ 1.100 de ani, ci și datată prin metode considerate fiabile de comunitatea științifică, ceea ce îi întărește statutul de „cel mai vechi exemplu de artă rupestră cunoscută”.

Sulawesi, un „pol” al artei preistorice

Un adevărat muzeu în aer liber

În ultimii ani, Sulawesi s-a impus ca una dintre cele mai bogate regiuni din lume în artă rupestră timpurie. Pe insulă au mai fost identificate:

• șabloane de mâini și figuri de animale cu vârste de peste 40.000 de ani,
• o scenă de vânătoare de aproximativ 44.000 de ani,
• o compoziție narativă cu un porc și un personaj uman, veche de circa 51.200 de ani.

Fiecare din aceste descoperiri a împins înapoi, cu mii sau chiar zeci de mii de ani, reperele pe care le aveau cercetătorii despre începuturile artei figurative.

Legătura cu migrația oamenilor moderni

Noua pictură provine din peștera Liang Metanduno, situată pe insula Muna, în sud-estul Sulawesi.
Această zonă se află pe una dintre rutele considerate probabile pentru migrațiile timpurii ale oamenilor moderni (Homo sapiens) către Sahul – vechiul continent care cuprindea actuala Australie și Noua Guinee.

Pe baza acestor date, cercetătorii consideră că oamenii care au realizat picturile din Sulawesi ar putea fi strămoșii direcți ai populațiilor care au ajuns mai târziu în Australia. Iar dacă această legătură se confirmă, înseamnă că Homo sapiens ar fi pătruns în zona Sahul cu cel puțin 15.000 de ani mai devreme decât se estima anterior.

De la Altamira la Sulawesi: cum se rescrie povestea creativității umane

Timp de generații, manualele și muzeele au prezentat peșterile din Europa – Altamira, El Castillo și altele – ca principalul punct de pornire al artei și simbolismului uman, undeva în jurul a 40.000 de ani în urmă.

Noile descoperiri din Africa și, tot mai clar, din Indonezia arată însă o altă realitate:

• capacitatea de a crea simboluri pare să fie mult mai veche,
• nu este specifică doar Europei,
• și probabil a fost prezentă la oamenii moderni înainte ca aceștia să părăsească Africa.

Pe scurt, creativitatea nu pare să fie o „explozie” târzie, localizată într-o singură regiune, ci o trăsătură de bază a speciei noastre, care a însoțit oamenii în migrațiile lor pe tot globul.

De ce contează această descoperire și pentru cititorii din Craiova

Pentru noi, cei care trăim astăzi la mii de kilometri distanță, într-un oraș precum Craiova, astfel de anunțuri științifice pot părea îndepărtate. Dar ele ne spun, de fapt, o poveste comună:

• creativitatea pe care o vedem azi în artă, arhitectură, tehnologie sau chiar în modul în care ne decorăm casele din Bănie are rădăcini extrem de vechi;
• ne arată că oamenii, fie că trăiau în peșterile din Sulawesi sau pe malul Jiului de acum câteva secole, au avut mereu aceeași nevoie de a se exprima prin imagini și simboluri.

Pentru elevii și studenții craioveni pasionați de istorie, arte sau antropologie, asemenea descoperiri sunt și o invitație la a privi trecutul cu alți ochi: istoria creativității nu începe în Europa și nici nu se oprește la câteva situri celebre. Este o poveste globală, din care și noi facem parte.