Recenzie filme românești: Dracula de Radu Jude, Miriam Răducanu – Rigoare și senZ și Interior Zero

Deși am întârziat puțin să-mi exprim părerile, am câteva gânduri – unele critice, altele elogioase – legate de mult comentatul film Dracula al lui Radu Jude. Totodată, vreau să aduc în atenție și alte producții care, deși valoroase, au trecut oarecum neobservate. Haideți să începem!

Dracula de Radu Jude – un experiment provocator și controversat

Nu există un simbol mai puternic pentru promovarea turismului românesc – și, în același timp, mai kitsch – decât Dracula. A fost doar o chestiune de timp până când prolificul regizor Radu Jude a săpat cu dinții săi vicleni în acest mit. Și ce experiență a fost! Filmul său Dracula este o combinație de ironie, obscenitate, umor copilăresc, scene captivante, dar și momente enervante – toate aceste trăsături coexistă uneori simultan. Structurat în 13 capitole, filmul plasează figura legendară a contelui și mitul vampirului în diferite epoci și contexte istorice ale României.

Regizorul urmărește să critice turismul de masă, capitalismul și alte rele contemporane, folosindu-se de ironia care i-a devenit caracteristică, însă de data aceasta cu un cynicism mai pronunțat și o detașare evidentă. Unul dintre elementele care au atras atenția este integrarea unor secvențe cu inteligență artificială, menite să comenteze stereotipurile actuale, însă aceste momente stârnesc mai curând disconfort. Numărul excesiv de glume legate de organe genitale și acte sexuale – pe care prefer să le exprim diplomatic – trece repede de la amuzant la obositor. Pare că Jude vrea să te bombardeze cu un film intenționat de prost gust, într-un mod agresiv, exact ca personajul care scuipă continuu pe ecran. Aici filmul m-a iritat. Dacă intenția era să creeze o provocare șocantă, o operă „proastă”, atunci este de înțeles, dar ceea ce diferențiază filmele „proaste” demne de urmărit este pasiunea, dragostea contagioasă față de subiect, care transformă imperfecțiunile într-un farmec aparte. În cazul lui Dracula, însă, senzația de glumă infantilă fără sfârșit și ipostaza masculină a spectatorului care se amuză pe baza unor umoruri ofensatoare diminuează acest farmec.

Ușor deranjant, dar păcat, căci, așa cum ne-a obișnuit Jude, apar și momente de geniu. Episodul în care Dracula merge la dentist este o gag excelentă, deși prea scurtă, iar povestea de dragoste rurală aduce un aer de prospețime. Actorii sunt, de asemenea, remarcabili: Răzvan Pavlu convingător în rolul preotului ortodox moralist – o interpretare ce i-a adus aplauze și în Kontinental ‘25 –, iar Gabriel Spahiu, în rol principal, reușește să atragă întreaga atenție cu talentul său inconfundabil. Totuși, filmul este supraîncărcat, cu multe întreruperi și o tonalitate inconsistentă, plus o durată exagerată. Cu toate acestea, Dracula rămâne interesant și distractiv, menținând spectatorul în suspans, iar în prezent poate fi urmărit în cinematografe.

Miriam Răducanu – Rigoare și senZ: Un portret curat, cald și inspirator al unei artiste remarcabile

Într-un contraste puternic cu Dracula, Alexandra Gulea oferă o biografie sensibilă și generoasă a choreografei Miriam Răducanu, figura emblematică a dansului contemporan românesc. Cunoscută mai ales pentru colaborările cu genialul Gigi Căciuleanu, Răducanu este celebrată printr-un documentar-eseu, o montaj în care dialogurile actuale alternează cu imagini de arhivă și spectacole regizate de unii dintre cei mai originali regizori contemporani.

Regizoarea lasă contextul să iasă la suprafață treptat, oferind spectatorului o experiență senzorială profundă despre pasiunea care o animă pe artista celebrată. Filmul este compact, dar încărcat de expresivitate, apreciat pentru selecția atentă a materialului prezentat. Documentarul a făcut deja turul festivalurilor și a fost difuzat pe postul public de televiziune, urmând să fie disponibil curând și pe platforma MUBI, unde merită cu siguranță vizionat.

Interior Zero – Drama unei femei prin prisma artei și capitalismului urban

O altă abordare artistică, dar total diferită în ton și stil, vine din partea regizorului Eugen Jebeleanu, care adaptează romanul omonim al Laviniei Braniște. Interior Zero spune povestea unei femei aflate la o răscruce de viață în Bucureștiul hipercapitalist, ostil și sufocant, confruntată cu dileme profesionale și personale.

Fără să fi citit volumul sursă, am fost plăcut surprins de adaptarea lui Jebeleanu pentru interpretarea actorilor, stilul sigur al filmului și inteligența dialogurilor. Sigur, unele decizii meta-ficționale – incluzând trei actrițe jucând același personaj și scenele cu discuții despre procesul de creație – au părut uneori pretențioase și discontinui povestea principală. Cu toate acestea, filmul reușește să captiveze și să ridice dezbateri. Lansat recent, Interior Zero pare să aibă deja programări rare la proiecții, așa că rămâneți atenți pentru a nu-l pierde.

Concluzie

În peisajul cinematografic românesc actual, Dracula lui Radu Jude provoacă și polarizează, oferind un amalgam de ironie, umor neconvențional și critică socială, în timp ce documentarul Miriam Răducanu – Rigoare și senZ aduce un omagiu sensibil unei figuri culturale importante, iar Interior Zero explorează cu finețe și complexe nuanțe viața cotidiană și artistica într-un oraș dominat de presiuni capitaliste. Aceste filme, atât de diferite ca stil și mesaj, ne arată varietatea și vitalitatea filmului românesc contemporan.

Ioana Moldovan, columnistă
ioana.moldovan@romania-insider.com

Foto: Imagine din filmul Miriam Răducanu – Rigoare și senZ, material de presă @Astra Film Festival