Percepția publică asupra toxinei botulinice este adesea limitată la utilizarea sa în procedurile cosmetice însă realitatea medicală este cu totul alta pentru pacienții care suferă de afecțiuni neurologice grave. În cadrul celei de-a XIV-a ediții a Școlii de Boli Rare pentru Jurnaliști, eveniment desfășurat la București în perioada 12-13 decembrie, a fost adusă în discuție importanța vitală a acestei substanțe în procesul de recuperare medicală. Specialistul care a clarificat aceste aspecte este conf. univ. dr. Marius Popescu, medic specialist medicină fizică și de reabilitare la Spitalul Elias din Capitală.
Medicul a explicat că în recuperarea neurologică toxina botulinică nu este un moft ci o necesitate terapeutică decontată de stat pentru a relaxa mușchii care rămân blocați într-o stare de contracție permanentă numită spasticitate. Această stare apare frecvent după un accident vascular cerebral sau traumatisme majore.
„Folosim toxina botulinică decontată prin program național nu doar pentru estetică ci pentru relaxarea mușchilor spastici”, a declarat Dr. Marius Popescu în timpul prezentării sale.
O fereastră de oportunitate pentru recuperare
Specialistul a subliniat că injecția în sine nu vindecă boala ci oferă terapeuților și pacienților un timp prețios pentru a lucra. Mecanismul este unul fiziologic precis care permite mușchiului să iasă din starea de încordare extremă.
„Aceasta blochează acetilcolina și relaxează mușchiul timp de aproximativ 4 luni timp în care noi putem lucra kinetoterapie pentru a câștiga funcționalitate” a explicat Dr. Marius Popescu.
Această perioadă de patru luni este crucială deoarece permite kinetoterapeutului să mobilizeze membrul afectat să prevină deformările ireversibile și să reînvețe creierul și mușchii cum să funcționeze corect. Fără această relaxare indusă medicamentos terapia fizică ar fi mult mai dureroasă și mai puțin eficientă din cauza rezistenței opuse de mușchii spastici.
Importanța anatomiei funcționale în injectare
Unul dintre cele mai interesante puncte atinse de medicul de la Spitalul Elias a fost diferența dintre a cunoaște anatomia din cărți și a înțelege cum funcționează mușchii în mișcare. Medicul a oferit un exemplu tehnic foarte clar despre cum o injectare greșită poate face mai mult rău decât bine dacă nu se ține cont de funcția complexă a fiecărui mușchi.
„Un exemplu tehnic mulți pacienți cu AVC stau cu mâna în flexie și pronație. Pentru a corecta nu injectăm mușchii la întâmplare. Deși bicepsul este un flexor el face și supinație. Dacă injectez bicepsul risc să pierd supinația”, a avertizat Dr. Marius Popescu.
Expertiza medicului este cea care face diferența între un rezultat bun și pierderea unei funcții. Dr. Popescu a detaliat cum alege mușchii țintă pentru a obține exact efectul dorit de relaxare fără a compromite alte mișcări necesare pacientului.
„De aceea preferăm să injectăm mușchiul brahial care este flexor pur sau rotundul pronator. Trebuie să știi anatomie funcțională nu doar descriptivă”, a completat Dr. Marius Popescu.
Accesibilitate și expertiză la nivel național
În finalul intervenției sale din cadrul evenimentului de la București medicul a ținut să precizeze că acest tratament este accesibil gratuit pacienților români dar a atras atenția asupra faptului că expertiza necesară nu este uniform distribuită în țară. Tratamentul necesită o evaluare atentă a deficitului pacientului indiferent dacă boala de bază este una rară sau una comună precum accidentul vascular.
„Eu injectez de 10 ani. Există medici dar distribuția geografică e inegală. Toxina este gratuită prin program național. Problema centrelor dedicate strict bolilor rare este că e greu să susții un centru cu un număr mic de pacienți per patologie. Un medic de reabilitare se axează pe deficit care e numitorul comun indiferent de boala rară din spate”, a menționat Dr. Marius Popescu.
