Soluții pentru energie ieftină. „Înființați cooperative energetică”, îndeamnă fondatorul celei mai vechi astfel de cooperative din Europa, Dirk Vansintjan.
De câteva luni, o echipa de jurnaliști, formată din Marius Daea în România și Edyta Iwaniuk în Polonia, urmăresc progresele din ambele țări în domeniul energiei cetățenești.
Nici în Polonia, nici în România nu am găsit cooperative energetice cetățenești care să funcționeze cu succes.
În România, există o cooperativă energetică care furnizează energie electrică, dar nu o produce.
În Polonia, sunt înregistrate 21 de cooperative energetice (la 13 decembrie 2023), dintre care două produc și consumă energie electrică. Dar sunt proiecte ale autorităților locale.
În România nu există soluții legale pentru comunitățile de energie/ cooperative, în timp ce în Polonia există, dar exclud locuitorii orașului.
Prima cooperativă de energie, fondată în 1991
Am mers la Bruxelles, țara în care s-a născut energia verde, locală și cetățenească.
EcoPower – așa se numește cooperativa energetică creată de Dirk Vansintjan. Acum 32 de ani, împreună cu prietenii săi și în timpul unei discuții la o bere, a hotărât să folosească doar energie verde și să aibă curent electric ieftin.
În 1991, EcoPower a fost fondată de un colectiv format din șase persoane. Astăzi, sunt 70.000 de oameni.
Produc 7% din întreaga energie din Belgia, cu ajutorul a 24 de turbine eoliene, 3 hidrocentrale și 300 de parcuri fotovoltaice. EcoPower este atât producător, cât și furnizor de energie.
Dirk Vansintjan a devenit guru al cooperativei energetice în Europa. Este un filolog modest și sincer, îmbrăcat într-un tricou și cu o barbă considerabilă.
La începutul anilor ’90, a cumpărat împreună cu prietenii săi o veche moară de vânt, care furniza energie pentru întregul sat. Clădirea necesita renovare, implica costuri mari și o autodisciplină aproape supraomenească.
„Am crezut naiv că după renovare vom continua să producem energie, o vom vinde unei companii și vom deveni bogați”, a povestit Dirk Vansintjan, la o discuție cu cei doi jurnaliști, cu greu putând fi întrerupt.
De la moară la Comisia Europeană
Stilul lejer și sincer al lui Dirk ne-a surprins, deoarece el este un lobbyist oficial în cadrul Comisiei Europene pentru transformarea verde și energia descentralizată. Dezvoltă programe de cooperativă energetică, oferă consultanță și inițiază noi legi europene privind partajarea cetățenească a energiei.
Cu toate acestea, comportamentul său este asemănător cu cel al unui unchi hippy, iubit de întreaga sa familie.
Dirk face o mulțime de lucruri simultan. În timpul interviului, se așează lângă noi un brazilian care scrie o teză despre cooperativele din Europa și își ia notițe.
Belgianul vorbește rapid, râde des, savurează berea locală și își spune povestea „pentru a suta oară”, cum ne spune chiar el..
Îl deranjează puțin. Ar prefera să se întoarcă în satul său (la 40 km de Bruxelles, în Rotselaar), dar încă nu a vorbit cu jurnaliștii din România și Polonia.
Între timp, menționează că a contribuit la redactarea dispozițiilor din octombrie 2023 privind comunitățile energetice din noua rezoluție a Consiliului European RED 3 (esențial: 42,5% energie din surse regenerabile până în 2030).
Recunoaște că acum trei decenii nu avea nicio idee că va deveni un lobbyist verde.
„Am inventat Coca-Cola”
„Când am decis să înființăm o cooperativă, nicio lege în UE sau în Belgia nu reglementa acest lucru și nimeni nu se gândise vreodată la așa ceva. Aveam acea moară, care încă în 1985 producea energie pentru satul nostru, și aveam… o idee nebunească. Atât.
Nimeni nu era interesat de sursele de energie regenerabilă în acea vreme. Acum simt că atunci am inventat rețeta pentru Coca-Cola.
Mai întâi am scris statutul cooperativei, am căutat soluții similare în Germania, Olanda și Franța, am tradus legile acestor țări, am căutat aliați în guvernul local.
Am înființat, de asemenea, o asociație pentru sursele regenerabile de energie. Moara noastră putea vinde energie, așa că am întrebat despre prețurile posibile, pentru că atunci era monopol. Am creat o anumită presiune asupra politicienilor.
La acea vreme, în Belgia, prețurile la electricitate erau stabilite de un comitet misterios, cu participarea sindicatelor din centralele electrice. Membrii lor primeau electricitate aproape gratuit, așa că nu îi interesa un preț mai mic pentru ceilalți.
Am propus modificarea legii, dar niciodată nu a fost adoptată. Așa că am rămas aparent fără nimic, dar totuși cu niște cadre legale și cu lumina verde pentru sursele regenerabile de energie.
Aveam și reguli – printr-o decizie ministerială, ni s-a spus că vom primi 2 franci belgieni pentru fiecare kilowatt-oră produs de noi.
Suma era mică, dar exista ceva.
Timpul a jucat în favoarea noastră; după 5 ani, Parlamentul European a decis să elibereze piața de monopol (primul pachet energetic a fost adoptat între 1996 și 1998). A fost prima liberalizare a piețelor naționale de energie electrică și gaze.
Am reparat turbinele din moara noastră istorică și ne-am adresat unei companii energetice, crezând că putem vinde electricitate producătorilor mari și să câștigăm din asta.
Era o organizație intercomunală, compusă în jumătate din cei care aveau monopol la acea vreme și dintr-o comună.
Compania energetică ne-a spus atunci că nu ne va da niciun ban. Apoi, comuna a căutat un partener pentru construirea a două turbine eoliene pe terenuri publice. Eram pregătiți pentru asta. Aproximativ 30 de membri cooperanți și o contribuție de 50.000 de euro”, a povestit Dirk Vansintjan.
continuarea, în PRESShub
